- în serviciul cuiva
- in smb.'s employ(ment) / service.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
în serviciul cuiva
Look at other dictionaries:
serviciu — SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc.,… … Dicționar Român
servitor — SERVITÓR, OÁRE, servitori, oare, s.m. şi f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care munceşte la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SERVITÓR s. 1.… … Dicționar Român
sluji — SLUJÍ, slujesc, vb. IV. intranz. 1. 1. A fi angajat, a munci în gospodăria sau în familia cuiva; (înv.) a ocupa o funcţie publică. ♦ (pop.) A şi face serviciul militar. ♦ tranz. A munci pentru altul, a fi la dispoziţia unui stăpân. ♦ refl. A se… … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
client — CLIÉNT, Ă, clienţi, e, s.m. şi f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; muşteriu. 2. Persoană care se… … Dicționar Român
devota — DEVOTÁ, devotez, vb. I. refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEVOTÁ vb. v. consacra. Trimis de… … Dicționar Român
serv — SERV, Ă, servi, e, s.m. şi f. 1. (În evul mediu) Ţăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, şerb. ♦ (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr (livresc). înv.) Servitor, slujitor. – Din lat. servus. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
simbrie — SIMBRÍE, simbrii, s.f. 1. (pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă. ♦ ♢ expr. A fi (sau a intra, a se tocmi etc.) slugă fără simbrie = a munci (din greu) pentru … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
moară — MOÁRĂ, mori, s.f. 1. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcţie prevăzută cu asemenea instalaţii. ♢ expr. A i merge (sau a i umbla, a i toca) (cuiva) gura ca o moară (hodorogită sau stricată, neferecată etc.) … Dicționar Român
